Îl iubești...Dar nu-i al tău, că-i însurat.

        Il cunosti , te atrage , il placi , te indragostesti.. si booom! (credeai ca va fi asa usor?! Ooo nu.. tipu' e insurat!) Da! Se intampla sa te indragostesti de un barbat care nu este al tau , el apartine deja alteia..         La inceput iti spui ca te distrezi doar.. traiesti clipa .. dar ce sa vezi? Fluturasii aia pe care iti doreai din tot sufletul sa nu ii simti misunand prin stomacul tau isi fac simtita prezenta. Si stii .. stii ca ceea ce faci este imoral.. gresit.. atat de gresit.. dar nici sa pui punct nu vrei. Da.. si se mai intampla ca tipu' sa mai aiba si un copil, poate doi. Ce mai faci in cazul asta? Din momentul in care te-ai bagat in asta trebuie sa fii constienta ca din "relatia"asta nu vei iesi cu sufletul nepatat, cu inima nefranta, cu ochii neinlacrimati..
       Si partea cea mai buna.. societatea. Cine nu a trecut prin asta vreodata cu siguranta arunca cu vorbe taioase.. brusc, noi, cele care iubim barbatul alteia devenim niste "curve" "insensibile" "distrugatoare de familii" ..Dar stai bre asa, ca daca nu eram eu, era alta care ii distrugea familia. Insensibila? Insensibila zici? Ii spui  asta unei femei care se lupta zi de zi cu sentimentele pe care le poarta pentru un barbat , care isi doreste ca toata lumea sa iasa impacata din toata povestea asta..

       
         Si tine-ti minte : inselam deoarece in relatia pe care o avem nu mai gasim satisfactia la care ne asteptam. Asadar, nu amanta este vinovata de distrugerea familiei.. sotia este cea care isi autodistruge casnicia.